Tag Archives: aluat fraged pt prajituri

aluat fraged pt prajituri

Sfaturi practice in prepararea prajiturilor

Cateva sfaturi legate de prajituri

     

  • Inainte de a trece la treaba, cititi retetele de prajituri cu atentie. Reusita lor cere respectarea tuturor amanuntelor.
         
  • Puneti-va la indemana ingredientele de care aveti nevoie, tavile si cantarul de bucatarie.
         
  • Daca aveti cuptoare cu termostat, respectati temperaturile indicate.
         
  • Ingredientele trebuie masurate precis, nu apreciate din ochi.
         
  • Untul si ouale trebuie sa aiba temperatura camerei (daca nu exista alte prescriptii).
         
  • Faina trebuie sa fie bine uscata.
         
  • Un amestec de unt si de zahar este finalizat atunci cand isi dubleaza volumul si cristalele de zahar se dizolva complet.
         
  • Nu exagerati cu amestecul. Aluatul risca sa iasa prea dur.
         
  • Nu deschideti usa cuptorului decat dupa ce s-a scurs 2/3 din timpul de coacere.
         
  • Prajiturile cu fructe trebuie lasate sa se raceasca in forme, altfel se rup.
         
  • Prajiturile cu fructe rezista multa vreme. Invelite in 2-3 straturi de folie de plastic sau celofan, pot fi tinute la congelator vreme de doua luni.
         
  • Ouale sunt cele mai importante ingrediente pentru blaturile de tort (biscuit). Folositi numai oua foarte proaspete.
         
  • Introducerea zaharului in albusuri si galbenusuri trebuie facuta treptat. Amestecul trebuie facut cu o lingura cu coada lunga, care sa ajunga la fundul vasului, pentru a integra toate ingredientele in compozitie. Partea de la fund trebuie scoasa la suprafata.
         
  • Folositi numai linguri uscate.
         

·  Aluatul care se coace inainte de a fi umplut trebuie acoperit cu o hartie de pergament, peste care se presara orez, boabe de fasole sau alune. Se impiedica Citeste mai departe ...

Reteta Aluat fraged

ALUAT FRAGED SAU „NISIPOS”

In acest aluat, elementele de bază — untul, oul, zahărul, făina vor intra în diferite proporţii, uneori combinate şi cu alte elemente.
Proporţia de bază este: 300 g făina, 200 g unt, 100 g zahăr pudră, 2 gălbenuşuri, un vîrf de cuţit sare, un plic cu zahăr vanilat.
Din acest aluat foarte fin se pot face tot felul de fursecuri (rondele, covrigei, cununiţe, tarte) şi foaie de plăcintă cu fructe sau cu brînză etc. Aluaturile nisipoase realizate din elementele de bază indicate anterior, sînt fragede, fără a avea nevoie de alte adaosuri — praf de copt, bicarbonat de sodiu, bicarbonat de amoniu (amoniac alimentar) sau drojdie care să le frăgezească; însă cînd în compoziţia lor se adaugă smîntînă sau lapte, este nevoie de aceste adaosuri, altfel devin cleioase la copt.


Modul de preparare cel mai corect este să se frece, 2—3 minute, grăsimea cu zahărul (cu lingura) într-un lighenaş, ca să se moaie şi să se omogenizeze, încît să se poată încorpora repede toate celelalte adaosuri, fără să se amestece prea mult. Frămîntatul prelungit face ca aluatul nisipos să se taie, adică să se separe grăsimea din el (se brînzeşte). în acest caz, aluatul se poate repara, dacă se adaugă puţin lichid (apă, lapte, smîntînă etc.) care-1 va înmuia, încorporîndu-se grăsimea care s-a separat.


Pentru a deveni din nou sfărîmicios şi fraged, trebuie să se adauge şi o substanţă care să-l afîneze — praf de copt, bicarbonat de sodiu sau bicarbonat de amoniu. Aceste substanţe chimice se amestecă cu făina care, de obicei, se adaugă în compoziţie la urmă. în prezenţa unui lichid din aluat, ele se descompun şi degajă bioxid de carbon, însă numai cînd preparatul este în cuptor, la căldură; bioxidul de carbon se dilată, făcînd aluatul poros, adică sfărîmicios, fraged.


Cînd praful de copt sau bicarbonatul de sodiu vine în contact cu o substanţă acră (acidă) aflată în compoziţie — zeamă de lămîie, iaurt, smîntînă, bioxidul de carbon se degajă imediat, la rece. Important este, ca bioxidul de carbon să se răspîn-dească în toată masa aluatului, adică după ce au fost adăugate toate ingredientele, inclusiv făina, făcîndu-l astfel, în timpul coptului, să se despartă în părticele foarte mici, adică să devină poros, nisipos, nu cleios.


Se poate trage uşor concluzia, ce greşit este obiceiul de a „stinge” praful de copt sau bicarbonatul cu oţet, în afara aluatului (ca să se evite mirosul caracteristic al bicarbonatului, în special); se produce instantaneu „o fierbere” cu eliminarea bioxidului de carbon care, astfel, se pierde şi ceea ce rămîne şi se adaugă în aluat nu mai are nici un efect. Se poate folosi orice substanţă acră (iaurt, smîntînă, zeamă de lămîie sau oţet) în aluaturile în care s-a pus bicarbonat sau praf de copt, cu condiţia ca una dintre ele, fie praful de crescut, fie substanţa acră să fie adăugată chiar la urmă, pentru ca degajarea bioxidului de carbon, produs prin combinarea lor, să aibă loc în toată masa aluatului, pentru a-l frăgezi.